Horoscop săptămânal 9–15 noiembrie 2015. Lună Nouă în Scorpion

Am convingerea că viaţa multora dintre noi s-a schimbat măcar un strop după tragedia de la #colectiv. Chiar dacă nu i-am cunoscut, chiar dacă nu ne-au fost rude ori prieteni, dispariţia acelor tineri ne-a trezit pe mulţi la realitate. Erau tineri, erau sănătoşi şi au murit. Aşa, dintr-o dată. Dincolo de empatia firească trezită în inimile noastre, prezentul se însoţeşte cu spaima: nu, nu suntem nemuritori! Când aflăm la televizor că undeva în lume a avut loc un dezastru, e doar o ştire: e departe, nu sunt cunoscuţi de-ai noştri, nu ne afectează în vreun fel. Dar când tragedia de la televizor e chiar lângă tine, începe să ţi se facă frică. Mi se putea întâmpla mie, li se putea întâmpla celor pe care îi iubesc. Moartea pândeşte peste tot, n-avem unde a ne ascunde de dânsa.

Şi atunci ce-i de făcut?

Luna_Noua_Scorpion_2015The Fountain of Youth –  Lucas Cranach the Elder, 1546

Cu această întrebare în minte am scris ieri despre Luna Nouă din Scorpion ce se petrece diseară. Scriam acolo despre şansa vindecării sufleteşti, ce înseamnă până la urmă că sărbătoreşti viaţa. Dincolo de toate greutăţile, conştient că azi poate fi ultima zi, viaţa merită preţuită.

Când Soarele răsare în Scorpion, zilele se scurtează, nopţile devin confortabil de lungi. Frigul şi ploile pun stăpânire pe oraş. Copacii se dezbracă curajoşi în aşteptarea zăpezii şi iarna e urmată de primăvara ce generoasă îi va înfrunzi la loc. O vară stă aşezată acolo departe, în viitor. E ciclul firesc al vieţii, cu fiecare anotimp mai aduni timp ce s-a scurs, mai scazi vreme din cât ţi-a mai rămas. Mereu mi-a plăcut toamna cu frigul care-ţi cere îmbrăţişări şi ceaiuri fierbinţi, cu ploaia măruntă ce te coboară în visare. Era o mare bucurie în toată această nostalgie. Poate pentru că-s născută toamna şi m-am sărbătorit în fiecare an, chiar dacă în unii ani doar în gând.

Dar de câţiva ani, bucuria de octombrie s-a mai domolit, nici nu ştiu exact când s-a întâmplat. M-am trezit într-o zi că trăirile inimii sunt la fel de intense dar ele nu mai răzbat afară. Că zâmbetul a dispărut de pe buze cu toate că el exista undeva ascuns. Că bucuria este, dar stă ferecată în adâncuri precum o domniţă zidită într-un turn de fildeş.

Dacă aveţi Soarele, Ascendentul ori alte planete personale în Scorpion probabil că înţelegeţi perfect ceea ce spun. Saturn prin tranzitul său prin Scorpion ne-a vizitat îndelung între 5 octombrie 2012 si şi 23 decembrie 2014 şi încă o dată între 15 iunie şi 18 septembrie 2015. Nu a fost un tranzit uşor, pentru mine a fost poate cea mai profundă perioadă din câte am trăit.

They say 40 is the new 30. Am schimbat prefixul şi dintr-o dată trecutul a devenit lung cât o zi de post, viitorul fragil şi cu durată limitată. Temeri s-au întrupat şi poate cea mai înfricoşătoare a fost cea faţă de moarte. Bătrâneţe, boală. Gândul că acel chip din oglindă nu va rămâne pururi neschimbat. A trebuit să fac o pauză, să respir. Timpul era cel care o luase la goană iar eu aveam nevoie de timp. Să înţeleg. Am făcut cunoştinţă cu timpul şi am învăţat să-l preţuiesc. Acum fiecare zi are importanţa ei şi mă strădui să nu treacă în zadar. A trebuit să ard câteva punţi între mine şi oameni pe care am realizat că nu-i pot schimba dar nici nu-i mai pot lăsa să mă rănească. Iubindu-i, a trebuit să-i părăsesc. Preţuind timpul am învăţat în cele din urmă să mă iubesc pe mine. Şi oricât de egoist pare la prima vedere, neiubindu-te, nu te poţi dărui cu totul celorlalţi. Drept pentru care acum drămuiesc nu doar timpul, ci şi iubirea ce-o am de dăruit. Şi-n loc să mă risipesc cum făceam mai demult, sunt alături de cei care mă vor, care mă acceptă şi mă iubesc aşa cum sunt.

Despre asta e vorba de Luna Nouă din Scorpion: să preţuieşti ce eşti, să preţuieşti ce ai. Uneori e nevoie să laşi în urmă sentimente, oameni, amintiri ca să poţi socoti bogăţia peste care stăpâneşti. Scorpionul ne învaţă că nu trebuie să călătorim prea departe ca să găsim ce avem trebuinţă, că vom descoperi mereu resurse nebănuite în noi, trebuie doar să avem răbdarea de a privi atent în oglindă. Nu e uşor dar sigur nu e imposibil. E nevoie de timp, e nevoie de vindecare.

Happy New Moon in Scorpio everyone!

 

Advertisements

Leave a replay

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s