Luna Plină în Rac – 25 decembrie 2015

Nu vin dintr-o familie tradiţională în care sărbătorile să se fi celebrat cu sfinţenie. Nu ne îmbrăţişam, nu ne pupam de Crăciun şi îmi aduc aminte foarte puţine zile de Crăciun din copilăria mea. Nu primeam musafiri şi nici nu ştiu să fi mers la rude în zilele de Sărbătoare. Cadourile erau rare, bucuria cu porţia.

Adult fiind, mi-am propus să fie altfel de Sărbători, să fie frumos, să fie căldură, să fie perfect. Am avut în minte acel Crăciun perfect pe care, trebuie să vă mărturisesc, încă nu l-am trăit. Mi-am creat în copilărie un ideal ce probabil nu este realizabil. De atunci, am avut sărbători frumoase în fiecare an dar parcă tot n-am ajuns la acel Crăciun de poveste. Şi poate că imaginea despre acel Crăciun perfect a fost doar unul din felurile în care am supravieţuit copilăriei.

Luna Plină în Rac - 25 decembrie 2015

Sărbătorile sunt pocale de dragoste ori de amar. După caz. Iar dragostea primită şi dragostea dăruită pun cărămizi la temelia noastră afectivă. Despre asta este vorba mâine de Luna Plină din Rac: nu poţi înfrunta curajos viaţa, nu poţi creşte om mare fără un edificiu afectiv. Chiar dacă este mic, chiar dacă nu-i perfect, chiar dacă întotdeauna este loc pentru mai mult, pentru mai bine.

Intens ar putea fi simţită Luna Plină din Rac de mâine, ce vine şi cu o mulţime de daruri, că doar se întâmplă de Crăciun. Am scris pe larg despre Luna Plină în articolul de săptămâna aceasta aici. Şanse pentru împăcări, reuniuni de familie, regăsirea intimităţii, consolidarea siguranţei emoţionale, iată doar câteva din oportunităţile Lunii Pline de mâine. Mâine noapte Uranus staţionează direct iar combinaţia Lună Plină/Uranus poate da naştere unei stări inexplicabile de nervozitate chiar nelinişte, ce poate la rându-i provoca insomnii. Poate sunteţi pe ultima sută de metri cu pregătirile pentru masa de Crăciun, poate aveţi emoţii ori unele aşteptări: sărbătorile trec atât de repede încât e păcat să nu vă bucuraţi de fiecare clipă.

Şi pentru e Lună Plină şi Uranus revine în mers direct e timp bun pentru ceva nou. Vă puteţi gândi că pe lângă toate tradiţiile cu care sunteţi învăţaţi de Crăciun, să adăugaţi din acest an un nou obicei, ceva care vă face plăcere şi pe care îl veţi repeta cu bucurie la sărbătorile viitoare. Eu mi-am făcut obicei să am pe masa de Crăciun un buchet de flori proaspete. Şi poate o să râdeti, aşternuturi noi în seara de Ajun. Lucruri mărunte dar pe care le aştept cu drag de Crăciun.

Între 26 decembrie şi 4 ianuarie toate planetele vor fi în mers direct, o şansă bună pentru iluminare spirituală, spun unii învăţaţi. Greu de ştiu dacă e aşa dar n-ar fi rău să fiţi atenţi la aceste zile, poate să vă notaţi câteva gânduri, să daţi o mai mare importanţă intuiţiei şi nevoilor voastre sufleteşti.

Crăciun fericit, dragii mei! Vă doresc Sărbători frumoase! S-aveţi sănătate şi bucurie!
Să ne auzim cu bine în noul an!

*** Fiecare om îşi alcătuieşte de-a lungul vieţii un edificiu afectiv. Măsura în care el este e dată de consistenţa acestui edificiu, de mîna aceea de oameni — ei nu pot fi mulţi — pe care i-a preluat în el şi pe care i-a iubit fără rest, fără umbră (…) Aceşti oameni puţini, care ne fac pe fiecare în parte să nu regretăm că sîntem, reprezintă, chit că o ştim sau nu, stratul de protecţie care ne ajută să trecem prin viaţă. Gabriel Liiceanu, Declaraţie de iubire.

 

Horoscop săptămânal 9–15 noiembrie 2015. Lună Nouă în Scorpion

Am convingerea că viaţa multora dintre noi s-a schimbat măcar un strop după tragedia de la #colectiv. Chiar dacă nu i-am cunoscut, chiar dacă nu ne-au fost rude ori prieteni, dispariţia acelor tineri ne-a trezit pe mulţi la realitate. Erau tineri, erau sănătoşi şi au murit. Aşa, dintr-o dată. Dincolo de empatia firească trezită în inimile noastre, prezentul se însoţeşte cu spaima: nu, nu suntem nemuritori! Când aflăm la televizor că undeva în lume a avut loc un dezastru, e doar o ştire: e departe, nu sunt cunoscuţi de-ai noştri, nu ne afectează în vreun fel. Dar când tragedia de la televizor e chiar lângă tine, începe să ţi se facă frică. Mi se putea întâmpla mie, li se putea întâmpla celor pe care îi iubesc. Moartea pândeşte peste tot, n-avem unde a ne ascunde de dânsa.

Şi atunci ce-i de făcut?

Luna_Noua_Scorpion_2015The Fountain of Youth –  Lucas Cranach the Elder, 1546

Cu această întrebare în minte am scris ieri despre Luna Nouă din Scorpion ce se petrece diseară. Scriam acolo despre şansa vindecării sufleteşti, ce înseamnă până la urmă că sărbătoreşti viaţa. Dincolo de toate greutăţile, conştient că azi poate fi ultima zi, viaţa merită preţuită.

Când Soarele răsare în Scorpion, zilele se scurtează, nopţile devin confortabil de lungi. Frigul şi ploile pun stăpânire pe oraş. Copacii se dezbracă curajoşi în aşteptarea zăpezii şi iarna e urmată de primăvara ce generoasă îi va înfrunzi la loc. O vară stă aşezată acolo departe, în viitor. E ciclul firesc al vieţii, cu fiecare anotimp mai aduni timp ce s-a scurs, mai scazi vreme din cât ţi-a mai rămas. Mereu mi-a plăcut toamna cu frigul care-ţi cere îmbrăţişări şi ceaiuri fierbinţi, cu ploaia măruntă ce te coboară în visare. Era o mare bucurie în toată această nostalgie. Poate pentru că-s născută toamna şi m-am sărbătorit în fiecare an, chiar dacă în unii ani doar în gând.

Dar de câţiva ani, bucuria de octombrie s-a mai domolit, nici nu ştiu exact când s-a întâmplat. M-am trezit într-o zi că trăirile inimii sunt la fel de intense dar ele nu mai răzbat afară. Că zâmbetul a dispărut de pe buze cu toate că el exista undeva ascuns. Că bucuria este, dar stă ferecată în adâncuri precum o domniţă zidită într-un turn de fildeş.

Dacă aveţi Soarele, Ascendentul ori alte planete personale în Scorpion probabil că înţelegeţi perfect ceea ce spun. Saturn prin tranzitul său prin Scorpion ne-a vizitat îndelung între 5 octombrie 2012 si şi 23 decembrie 2014 şi încă o dată între 15 iunie şi 18 septembrie 2015. Nu a fost un tranzit uşor, pentru mine a fost poate cea mai profundă perioadă din câte am trăit.

They say 40 is the new 30. Am schimbat prefixul şi dintr-o dată trecutul a devenit lung cât o zi de post, viitorul fragil şi cu durată limitată. Temeri s-au întrupat şi poate cea mai înfricoşătoare a fost cea faţă de moarte. Bătrâneţe, boală. Gândul că acel chip din oglindă nu va rămâne pururi neschimbat. A trebuit să fac o pauză, să respir. Timpul era cel care o luase la goană iar eu aveam nevoie de timp. Să înţeleg. Am făcut cunoştinţă cu timpul şi am învăţat să-l preţuiesc. Acum fiecare zi are importanţa ei şi mă strădui să nu treacă în zadar. A trebuit să ard câteva punţi între mine şi oameni pe care am realizat că nu-i pot schimba dar nici nu-i mai pot lăsa să mă rănească. Iubindu-i, a trebuit să-i părăsesc. Preţuind timpul am învăţat în cele din urmă să mă iubesc pe mine. Şi oricât de egoist pare la prima vedere, neiubindu-te, nu te poţi dărui cu totul celorlalţi. Drept pentru care acum drămuiesc nu doar timpul, ci şi iubirea ce-o am de dăruit. Şi-n loc să mă risipesc cum făceam mai demult, sunt alături de cei care mă vor, care mă acceptă şi mă iubesc aşa cum sunt.

Despre asta e vorba de Luna Nouă din Scorpion: să preţuieşti ce eşti, să preţuieşti ce ai. Uneori e nevoie să laşi în urmă sentimente, oameni, amintiri ca să poţi socoti bogăţia peste care stăpâneşti. Scorpionul ne învaţă că nu trebuie să călătorim prea departe ca să găsim ce avem trebuinţă, că vom descoperi mereu resurse nebănuite în noi, trebuie doar să avem răbdarea de a privi atent în oglindă. Nu e uşor dar sigur nu e imposibil. E nevoie de timp, e nevoie de vindecare.

Happy New Moon in Scorpio everyone!